Necrofagii

Necrofagii. Atribuim termenul cu precadere animalelor ce se hranesc cu cadavre, cum ar fi hienele, vulturii sau condorii.
In mediul animal necrofagii au un rol oarecum de sanitari, deoarece curata locurile de trupurile animalelor ce, odata intrate in descompunere, pot infesta solul sau apele cu bacterii.
Oamenii au fost si canibali, pe vremuri. Unele triburi din zone indepartate. Canibali, nu necrofagi. Acele timpuri au disparut insa.
Iata ca a aparut de cativa ani necrofagul roman de tip modern, care consuma la sensul figurat cadavre, a depasit stadiul primitiv de parvenire denumit “a calca pe cadavre”. Necrofagul roman de tip nou nu calca pe ele, face bani din ele. Le speculeaza, se foloseste de ele in toate chipurile.
El este Jurnalistul de tip nou. Are la baza o “facultate de jurnalism”. Are deontologie, are caracter, e independent din punct de vedere editorialist, e incisiv, arata lucrurile asa cum sunt, are coloana vertebrala, datoria lui este sa-si informeze corect, principial cititorii sau telespectatorii. Se revolta daca il critici, ataci presa libera.
Il vedem peste tot, in presa scrisa sau vorbita. Este serios, preocupat, prezinta in detaliu (nu conteaza relevanta), informeaza, tine la curent, aproape ca isi da viata pentru cauza asta.
Probabil asta i-a facut pe jurnalistii necrofagi sa se inghesuie si mai sa se calce in picioare pe muntele unde si-au pierdut viata doi oameni. Sa filmeze, cu o aviditate morbida parca, epava avionului din toate unghiurile, cu toate detaliile, mai de aproape sau mai de departe. Nu erau numai jurnalisti, ci echipe intregi cu cameramani, personal tehnic, ma rog, cei mai tineri mestecatori de guma ce puteau urca pe munte mai usor decat fumatorii batrani.
Iata-i in actiune pe un post local de televiziune de “informare”:

Sunt foarte fericiti, preocupati, au de lucru, e ceva serios. E groasa, o punem de o stire super, cine da primul imagini si informatii de langa epava e cel mai tare. Ar trebui sa se filmeze si de pe scaune, ar fi mai cool.
(in paranteza fie spus, nu ma pricep, dar din ce am vazut pe National Geografic, investigatorii accidentelor aviatice din SUA marcheaza pe teren pozitia resturilor din avion gasite, apoi reconstituie epava din bucatile recuperate si incearca sa determine dinamica si cauzele accidentului. Din ce vad la noi, locul accidentului este calcat in picioare de tot felul de oameni, nu stiu daca a cautat cineva in aval parti din avion si, mai mult, epava avionului este taiata in bucati care sunt apoi transportate cu tractorul (sic). Daca nu era zapada acolo, as fi avut impresia ca se alege praful).
In paralel, alti necrofagi vaneaza intimitatile familiilor victimelor si le transpun in direct.
Iar deasupra tuturor marii pradatori, Dinozaurii, se hacuiesc intre ei de ochii patrupedelor pentru a stabili cine va avea dreptul suveran de a savura ce a mai ramas din tragedie in propriul folos politic.
Aceasta este realitatea “normala” din nefericire. O realitate “anormala” ne-ar fi aratat benzi galbene de interzicere a accesului in perimetru intinse de investigatori si, intr-un colt, cateva lumanari aprinse si flori pentru cei ce si-au pierdut viata. O slujba simpla la biserica din sat. Un omagiu umil adus salvatorilor reali din zona (simpli tarani fara GPS) ai supravietuitorilor.
Si mult, mult bun simt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>